Escatologie personala (2)

El ne da cateva principii despre modul in care modul nostru de a trai in aceasta viata va determina ce pozitii vom primi dupa ce vom muri:

Când Domnul Isus i S-a arătat lui Saul (devenit mai târziu apostolul Pavel) pe drumul Damascului, i-a spus acestuia nu numai că El, Isus,  este viu şi că este o Fiinţă Divină, ci i-a spus şi misiunea pe care o va avea el, Pavel, de acum în viaţă:

„Te-am ales din mijlocul acestui popor (Israel) şi din mijlocul naţiunilor, la care te trimit ca să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină şi de sub puterea satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele apostolilor 26:17-18).

Citez aici acest text doar pentru a vă semnala că Domnul Isus a fost Cel care l-a învăţat pe apostolul Pavel că cei care vor crede în El vor primi nu numai iertarea de păcate, ci şi „moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Apostolul Pavel captează această informaţie şi o dezvoltă în felul următor:

„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu, Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El” (Romani 8:16-17).

În epistola către Coloseni, la un moment dat, Pavel se adresează sclavilor şi-i instruieşte să asculte de stăpânii lor şi să-i slujească cu corectitudine şi cu toată inima. Sclavii erau cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii. Ei nu mai aveau nici o speranţă în viaţa aceasta. Ce motivaţie le poate da Pavel unor oameni aflaţi într-o situaţie atât de lipsită de speranţă şi de viziune? Iată superba motivaţie pe care  le-o dă apostolul:

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Cristos! (Coloseni 3:23-24. Sublinierea prin italice ne aparţine, I.Ţ.).

Ca să înţelegem cât de glorioasă este această motivaţie, ne întoarcem înapoi la învăţăturile Domnului Isus.

Într-o pildă despre „robul credincios şi înţelept”, Domnul Isus spune despre „stăpânul” lui, care evident este Dumnezeu:

„Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Matei 24:47). Aceasta este cea mai scurtă definiţie a ceea ce noi numim „moştenire”: acţiunea prin care un tată pune pe fiul său ca stăpân peste toate averile sale.
Să ţinem cont şi de faptul că Biblia vorbeşte despre relaţia dintre un tată şi fiul său ca despre o relaţie dintre un stăpân şi robul său. În pilda talanţilor, o pildă despre „Împărăţia cerurilor” (Matei 25:14), ni se spune: „Stăpânul său i-a zis: „Bine rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri; te voi pune peste multe lucruri: intră în bucuria stăpânului tău” (versetul 21).

Să ne întoarcem acum iarăşi la pilda cu ispravnicul necredincios, unde Domnul Isus ne vorbeşte evident despre ceruri: „când veţi muri” (Luca 16:9). În continuare, El ne dă câteva principii despre modul în care modul nostru de a trăi în această viaţă va determina ce poziţii vom primi după ce vom muri:

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este necredincios şi în cele mari. Deci, dacă  n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii. Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru” (Luca 16: 10-12).

Câteva explicaţii, chiar şi telegrafice, sunt necesare aici. „Bogăţiile nedrepte” sunt toate bogăţiile pe care le avem aici, unde totul este într-o anumită măsură întinat. Iar „adevăratele bogăţii” sunt cele pe care Dumnezeu vrea să ni le încredinţeze („să ne pună peste”) dincolo de moarte. De asemenea,  „lucrul altuia” este tot ce avem noi în această viaţă: toate sunt ale lui Dumnezeu şi El ni le-a încredinţat ca noi să le administrăm pentru El. „Ceea ce este al nostru” este tot ce are Dumnezeu pentru noi dincolo: plăcerea Lui este să ni le dea. Dar, prin ceea ce am făcut noi aici, ne-am dovedit noi vrednici de încredere pentru dincolo?

Apostolul Pavel ne confirmă această interpretare: „Toate sunt ale voastre… fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie lucrurile viitoare: toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Cristos şi Cristos este al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:22-23). Dar, cu toate că sunt ale noastre, dacă lucrarea pe care am făcut-o noi în această viaţă se va dovedi a fi fost „lemn, fân, trestie”, care vor arde în foc, noi ne vom pierde orice răsplată şi nu vom primi ce este al nostru (versetele 10-15 din acelaşi capitol).

În pilda polilor, Domnul Isus mai adaugă o informaţie referitoare la ce vom fi noi în ceruri, când ne spune despre robul al cărui pol a câştigat zece poli:

„Şi el i-a zis: ”Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte guvernarea a zece cetăţi” (Luca 19:17).

Iar celui al cărui pol a câştigat cinci poli îi spune:  „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi”  (v.19).

Cu alte cuvinte, acolo ni se vor da poziţii de mai mare sau de mai mică răspundere, conform cu credincioşia noastră in administrarea bunurilor Lui, pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat spre administrare în viaţa aceasta.

Acestea sunt informaţii pe care ni le dă Domnul Isus despre viaţa noastră de aici şi despre viaţa noastră de dincolo de moarte. Unii nu iau aceste informaţii în serios, sau le interpretează până nu mai rămâne nimic din ele. O fac pe socoteala lor.

Noi am decis să-L credem pe Domnul Isus sută la sută şi ne străduim să trăim pe baza tuturor informaţiilor pe care ni le dă El despre lume şi viaţă.

Categorii