Escatologie personala (6)

Ceea ce a prevazut Isus s-a intamplat intocmai.

Am început articolul anterior spunând că pentru a înţelege învăţăturile Domnului Isus despre viitor trebuie mai întâi să înţelegem lumea de idei în care Şi-a dat El învăţăturile

Am început prin a arăta că de la David până la Isaia a predominat o viziune largă, mondială, a planului lui Dumnezeu cu omenirea. Apoi am văzut cum iudeii s-au închis în ei înşişi şi au dezvoltat ideea izolaţionistă că numai ei sunt ai lui Iehova şi că Iehova are planuri numai cu ei.

Vom continua acum cu o idee care s-a desprins din această vedere izolaţionistă şi anume dorinţa de luptă violentă cu duşmanii lui Israel. O asemenea luptă a avut loc cu circa două sute de ani înainte de Cristos, prin revolta Macabeilor împotriva dominaţiei siriene.

La anul 73 înainte de Cristos, imperiul roman şi-a extins stăpânirea dură şi asupra iudeilor. Sub dominaţia romană, a crescut şi mai mult aşteptarea unui „mesia”, un „uns” al Domnului care se va pune în fruntea unei armate de eliberare care va sfărâma jugul stăpânirii străine. Un asemenea pretins „mesia” a apărut la anul 6, d.Cr., când Isus avea zece ani. Revolta a fost înfrântă de armatele romane şi toţi cei prinşi dintre răsculaţi, circa două mii de oameni, au fost răstigniţi pe cruci înşirate pe toate drumurile din Galilea. Cu siguranţă că băiatul Isus a văzut şi El spectacolul acesta înfiorător şi cu siguranţă a produs asupra Lui o impresie profundă.

Cu toată această înfrângere, iudeii au continuat să se gândească la o nouă revoltă. Cânt Isus Şi-a început misiunea în Galilea, toată lumea, inclusiv proprii Lui ucenici şi inclusiv Ioan Botezătorul, sperau ca El să fie Mesia care va elibera pe Israel.

Vom vedea mai târziu care a fost răspunsul direct pe care li l-a dat Isus.

Deocamdată, să facem un salt înainte, de circa treizeci şi ceva de ani. La anul 66, evreii au pornit o nouă răscoală împotriva romanilor. Iniţial, au avut un succes extraordinar: Au prins într-o ambuscară armata romană şi au ucis 6.000 de soldaţi romani. Era cea mai umilitoare înfrângere pe care o suferiseră romanii în toată istoria lor. Dar faptul acesta i-a făcut pe romani să treacă la acţiune hotărâtoare: au trimis un număr copleşitor de mare de armate, sub conducerea generalului Vespasian,  care au înconjurat Ierusalimul şi au blocat orice acces spre oraş sau dinspre oraş în afară. În oraş s-a instaurat foametea şi au avut loc evenimente îngrozitoare. În cele din urmă, armatele romane, sub conducerea generalului Titus (între timp Vespasian devenise Împărat la Roma), în anul 71,  au spart zidurile Ierusalimului, au dărâmat oraşul şi Templul, au măcelărit sute de mii de oameni şi au luat prizonieri 97.000, pe care i-au dus la Roma, i-au transformat în sclavi şi i-au pus să clădească Coloseumul! Ţara întreagă a fost pârjolită şi devastată.

Isus, cunoscând hotărârea concetăţenilor Săi de a porni cu orice preţ o răscoală, a prevăzut că rezultatul va fi acesta. El Îşi iubea ţara şi poporul şi ar fi vrut să facă tot posibilul să renunţe la această idee.

Când a ajuns să vadă că ei nu vor renunţa la soluţia revoltei armate, a plâns pentru soarta pe care urma să o aibă Ierusalimul. În ziua când a intrat în cetate, la ceea ce noi numim „duminica floriilor”, citim în Evanghelia lui Luca:

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea în care ai fost cercetată” (Luca 19:41-44).     

Ceea ce a prevăzut Isus s-a întâmplat întocmai.

În tot timpul în care Isus şi-a dat învăţăturile Sale, iudeii fierbeau de dorinţa de eliberare de sub romani şi se gândeau şi planificau revolta. Aă reţinem deci că acesta era un alt element care constituia mentalitatea din vremea aceea.

Urmează să mai vedem încă un element care făcea parte din acea mentalitate. Aceasta în articolul care urmează. 

Categorii