Imparatia lui Dumnezeu, Israel si Biserica (2)

Va rog sa observati ca nici aici nu se face deosebire intre Israel si restul celor ce sunt in Cristos, deoarece natiunile si Israel alcatuiesc un singur trup si iau parte la aceeasi fagaduinta in Cristos (Efeseni 3:6).

Domnul Isus ştia de la început că Israel nu va accepta să renunţe la dorinţa lor de a se elibera de jugul roman prin revoltă violentă şi nu vor accepta învăţătura Lui despre Împărăţia lui Dumnezeu ca Împărăţie a iubirii şi a bunătăţii şi de a duce acest fel de învăţătură la toate naţiunile. S-a văzut lucrul acesta din vizita Lui la Nazaret, când, fiindcă a pomenit de planul lui Dumnezeu cu toate naţiunile, consătenii Lui au vrut să-L omoare (vezi Luca 4:16-30).

Refuzul lui Israel ca naţiune să accepte planul Domnului Isus ridică mai multe probleme. Una dintre acestea era faptul că Domnul Isus trebuia să introducă Noul Legământ şi, conform proorociei din Ieremia 31:31-34, trebuia să fie încheiat cu Israel. Cum putea El să încheie Legământul cel Nou cu un popor care îi respingea Învăţătura şi misiunea? Problema era atât de serioasă încât Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune către Dumnezeu. Dimineaţa a venit şi soluţia: Isus a chemat toţi ucenicii la Sine şi dintre ei a ales doisprezece „pe care i-a numit apostoli” (Luca 6:12), adică „cei trimişi”, fiindcă după înviere urma să le spună „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20:21) şi cu care, ca reprezentanţi ai celor 12 seminţii ale lui Israel, a încheiat Noul Legământ. Iată ce le spune El la Cină: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în toate încercările Mele. De aceea vă legământez Împărăţia, aşa cum Tatăl Meu Mi-a legământat-o Mie” (Luca 22:28-29). Am tradus literal: În limba greacă, din substantivul „legământ” se poate face verbul „a legământa”, adică „a încheia legământ” şi am forţat puţin limba română pentru a reda mai exact sensul din original. Astfel se poate vedea şi faptul că Noul Legământ se referă la noua Împărăţie pe care a adus-o Domnul Isus cu Sine pe pământ şi pe care apostolii urmau să o continue şi să o răspândească la toate naţiunile.

Ca să se vadă că am interpretat corect ceea ce a făcut Domnul Isus când a luat Împărăţia din mâna întregului Israel şi a încredinţat-o apostolilor, care au acceptat să o ducă mai departe, să ne uităm cum a interpretat apostolul Pavel aceste evenimente.

Vă amintiţi că în Matei 13:15, Domnul Isus a spus ucenicilor  despre Israel: „inima acestui popor s-a împietrit”.

Acum să ne uităm ce scrie Pavel: „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o mare parte din Israel a căzut într-o împietrire  care va ţine până va intra numărul deplin al naţiunilor şi atunci tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11:25). Anterior, în acest capitol, Pavel a scris: „Căci dacă lepădarea lor (a lui Israel)  a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viaţă din morţi!” (Romani 11:15).

Să facem aici câteva precizări. Israel nu a fost lepădat pentru totdeauna. El a fost doar pus de o parte din lucrarea de a ajunge cu Evanghelia Împărăţiei la toate naţiunile. Şi când lucrarea aceasta de cucerire a tuturor naţiunilor pentru Împărăţie va fi realizată, va avea loc ceea ce Pavel numeşte „plinătatea întoarcerii” lui Israel (Rom.11:12).

Şi să mai observăm că toate acestea se vor întâmpla în actuala istorie! Nici în Evanghelii, nici în Romani 11 nu vedem nici cea mai mică indicaţie că unele dintre aceste evenimente s-ar întâmpla doar după revenirea Domnului Isus pe pământ!

Să mai observăm un element deosebit de important. Apostolul Pavel foloseşte imaginea unui măslin care este simbol pentru Israel. Cele mai multe ramuri din acest măslin au fost tăiate şi în locul lor au fost altoite naţiunile, care au fost luate dintr-un măslin sălbatic şi au fost făcute beneficiare ale „rădăcinii şi grăsimii măslinului” (Rom. 11: 17).

Ce se va întâmpla când se va converti întregul Israel? Ramurile provenite din măslinul sălbatic şi altoite deja în măslinul lui Israel vor trebui scoase afară ca să încapă ramurile lui Israel care acum sunt afară? Nicidecum. Iată ce scrie Pavel:

„Şi chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu poate  să-i altoiască iarăşi. Fiindcă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care de la natură era sălbatic, ai fost altoit împotriva naturii tale într-un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri naturale, în măslinul lor” (Rom.11:23-24).

Unii au formulat învăţătura că harul va trebui să fie luat de la naţiuni ca să poată fi dat lui Israel, ca şi când Dumnezeu n-ar avea har suficient şi pentru unii şi pentru alţii şi învăţătura că naţiunile  vor trebui scoase din măslin ca să încapă Israel, ca şi când în măslin n-ar exista spaţiu suficient şi pentru unii şi pentru alţii.

Nu există aşa ceva în textul acesta al apostolului Pavel şi nicăieri în altă parte. Dimpotrivă, apostolul Pavel vorbeşte despre „taina lui Cristos”…  „care a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Cristos, prin Duhul”. Care este această „taină”, care acum nu mai este taină (secret) fiindcă a fost descoperită? Este o revelaţie de cea mai mare importanţă:

„Că adică naţiunile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos prin  Evanghelia aceea al cărui  slujitor am fost făcut eu…” (Efeseni 3:4-7).

Ce ştim despre răpire? Apostolul Pavel ne informează:

„Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul lui Dumnezeu, noi cei care vom rămâne până la venirea Domnului nu o vom lua înaintea celor ce au adormit. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:14-17).

Noi ştim deja din Romani 11 că la data aceea „tot Israelul va fi mântuit” (v.25). Prin urmare, şi Israel, în întregimea lui, va fi răpit, pentru ca împreună, naţiunile credincioase şi Israelul credincios, să întâmpinăm de Domnul în văzduh. Vă rog să observaţi că nici aici nu se face deosebire între Israel şi restul celor ce sunt „în Cristos”, deoarece naţiunile şi Israel alcătuiesc un singur trup şi iau parte la aceeaşi făgăduinţă în Cristos (Efeseni 3:6).

(continuare şi concluzii in articolul următor)

Categorii