Imparatia lui Dumnezeu, Israel si Biserica (3)

Alegerea evanghelicilor din Romania este: Acceptam noi sa traim dupa Invatatura Domnului Isus, sau vom ramane sa traim dupa formule inchipuite de oameni.

O mare mulțime de credincioși evanghelici, când îi întrebi ce așteaptă de la viitor, îți răspund cam așa: Așteptăm să apară Fiara și odată cu ea Necazul cel Mare și, chiar înainte de a veni acestea, sperăm să vină Răpirea noastră, ca noi să nu fim aici când vin nenorocirile acestea.

Sunt mai multe variante la această schemă (unii pun Răpirea la mijlocul Necazului cel Mare, alții la încheiere, etc), dar toți cei ce aderă la această schemă consideră că în zilele noastre lumea merge din rău în mai rău, că actuala stare socială, poilitică și morală nu poate fi schimbată, că omul însuși este prea corupt ca să mai poată fi schimbat și că singura soluție este revenirea Domnului pe pământ, după Necazul cel Mare și instalarea Împărăției de o mie de ani.

Ca să obțină această schemă, cei ce au creat-o combină evenimentele profețite de Domnul Isus în Matei 24 (necazul cel mare), cu Apocalipsa 13 (Fiara) și 1 Tesaloniceni 4:14-17 (Răpirea).

Combinarea lor în felul acesta nu are nici o justificare în Scriptură. Cu privire la Matei 24, cine citește bine textul va putea să vadă că necazul cel mare este un eveniment despre care Domnul Isus spune clar că va avea loc în acea generație, adică în generația Domnului Isus și noi știm din istorie că toate acele evenimente s-au întâmplat între anii 66 și 70, când romanii au înconjurat Ierusalimul cu armatele lor, au produs în Ierusalim o foamete cumplită și în cele din urmă au cucerit Ierusalimul, au ucis în Ierusalim și în restul Iudeiii vreo două milioane de oameni și au luat 93.000 bărbați ca prizonieri și i-au pus să constrtuiească Closeum-ul din Roma. Acesta a fost necazul cel mare și, chiar dacă de atunci încoace au mai fost și alte mari necazuri, ele nu au nimic de a face cu necazul profețit de Domnul Isus.

Cu privire la Apocalipsa 13, fiara de acolo are numele a cărui valoare numerică este 666, și acesta a fost Nero. Prin urmare, și acesta este un eveniment care a avut deja loc. Tot așa este și cu Anticristul. Iată ce scrie apostolul Ioan, cândva între anii 60-70 după Domnul Isus:

”Copilașilor, este ceasul cel din urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină anticrist, să știți că acum s-au ridicat mulți anticriști. Prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă... Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Isus este Cristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul” (1 Ioan 2:18 și 22).

Prin urmare, și Anticristul este un eveniment trecut. Cât privește ”ceasul cel de pe urmă”,  prin această expresie apostolul Ioan se referă la sfârșitul lui Israel ca națiune, care a avut loc prin nimicirea Ierusalimului la anul 71, și desăvârșită la anul 135, cânt a avut loc ultima răscoală a evreilor, urmată de răspândirea lor în toate părțile impreiului roman.

Desigur, anticriști au mai apărut și vor mai apare, dar asocierea lor cu necazul cel mare nu se justifică biblic.

Cu privire la Răpire, ia va avea loc doar după ce noi vom fi terminat Marea Trimitere de a uceniciza toate națiunile (Mat.28:18-20) și după ce va fi convertit și Israelul, așa cum a proorocit apostolul Pavel în Romani 11:25.

Așadar, cu privire la viitorul pe care îl așteptăm se confruntă două concepții fundamental diferite: una pesimistă, care prevede numai rău și mai rău și una optimistă, care prevede biruința Domnului Isus, a Împărăției Lui și a noastră ca agenți ai acestei Împărății biruitoare.

Aceste două concepții se confruntă acum între evanghelicii din Rămânia. Concepția pesimistă consideră că lumea actuală nu mai poate fi schimbată și că, de fapt, ea este condamnată pieirii. Noi așteptăm doar să vedem sfârșitul ei și tranferul nostru într-o altă lume. Multi din această tabără au adoptat și ideea că nici noi, cei crfedincioși, nu mai putem fi transformați și că, de fapt, mântuirea noastră înseamnă doar că prin credința noastră am căpătat dreptul de a merge în ceruri.

Concepția optimistă consideră că Domnul Isus, prin mesajul Lui despre Împărăția lui Dumnezeu aici și acum și prin întronarea lui Dumnezeu ca Împărat peste viețile noastre, ne-a introdus în procesul de transformare după chipul Lui și  mai consideră că această transformare duce la transformarea familiilor noastre, a Bisericilor noastre și a societății în  care trăim.

Punctul de pornire a concepției optimiste este învățătura Domnului Isus, despre care Dumnezeu Tatăl spune: ”De El să ascultați!” Prin urmare, voia lui Dumnezeu este să trăim după învățătura lui Isus. Și învățătura lui Isus are un singur subiect: Împărăția lui Dumnezeu. Și, trăind după această învățătură, căpătăm o concepție optimistă despre lume și viață.

Alegerea evanghelicilor din România este: Acceptăm noi să trăim după Învățătura Domnului Isus, sau vom rămâne să trăim după formule închipuite de oameni.

Eu cred că generația tânără a ales deja. Rămâne doar să consolidăm această alegere!

Categorii