Relatii interumane - partea 1

Iubirea este liantul care ne aduce laolalta si ne tine laolalta. Bunatatea este modul in care ne tratam unii pe altii.

Trăind într-o comunitate umană, fiecare dintre noi se află într-o reţea complicată de relaţii: relaţiile din familie (soţ-soţie, părinţi-copii, bunici-nepoţi, verişori şi verişoare, etc.), apoi relaţii cu vecinii, relaţii la şcoală, relaţii la serviciu, relaţii în oraş sau în sat, relaţii în biserică, relaţii cu toţi cei cu care venim în contact în autobuz, în tramvai, în tren, etc.

Despre unii oameni spunem că sunt sociabili, fiindcă ştiu să stabilească relaţii amicale cu toată lumea; despre alţii spunem că sunt retraşi, izolaţi, iar despre alţii că sunt „imposibili”, fiindcă strică atmosfera şi bucuria tuturor în orice adunare de oameni intră.

În cadrul familiei, pot să existe relaţii de armonie, de bună înțelegere, de fericire, sau pot să existe certuri, izbucniri de mânie, insulte şi chiar violenţă fizică.

La locul de muncă poate exista o atmosferă de colegialitate, de respect reciproc şi de plăcută cooperare.

Ce fel de oameni trebuie să fim noi ca să putem stabili relaţii amicale oriunde mergem şi să ducem cu noi atmosfera de bucurie şi de lumină în orice grup de oameni în care ne aflăm?

Relaţiile din grupul de oameni în care trăieşti şi munceşti îţi influienţează stările sufleteşti, iar acestea îţi pot afecta sănătatea şi, în general, au un impact asupra calităţii vieţii tale şi a fericirii tale.

Deci ai un motiv foarte serios să te gândeşti atât la ce fel de persoană ar trebui să fii tu şi la felul de relaţii care ar trebui să existe atât în familia ta, cât şi la locul tău de muncă.

Apostolul Pavel, având în vedere problema relaţiilor care ar trebui să existe între noi, enumeră calităţile de care ar trebui să fim umpluţi:

„Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare,  cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii şi dacă unul are motiv să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul; cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi unii pe alţii. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3: 12-14).

Ultimul verset este de cea mai mare importanţă, dar traducerea Cornilescu nu ne ajută prea mult. În New American Standard Version este tradus astfel: „Dincolo de toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura perfectă a unităţii”. Aceasta este mai bună, dar aceasta este o parafrazare, nu o traducere. Cuvintele greu de tradus sunt syndesmos teleiotetos. Cuvântul syndesmos  înseamnă „legare împreună”, adică „relaţii”. Iar teleiotetos înseamă  „a desăvârşirii”. Tradus deci literal ar fi „relaţii ale desăvârşirii”. În româneşte este mai  corect să spunem „desăvârşirea în relaţii”.

Prin urmare, Coloseni 3:14, tradus literal este : ”Îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este desăvârşirea în relaţii”.  Puţin parafrazat: „dragostea care vă duce la relaţii desăvârşite”.

Întregul text este o listă de trăsături de caracter care sunt necesare pentru relaţii desăvârşite. Ele pot fi reduse la două: bunătatea şi iubirea. Când acestea ne caracterizează, suntem capabili să creăm relaţii desăvârşite.

Iubirea este liantul care ne aduce laolaltă şi ne ţine laolaltă. Bunătatea este modul în care ne tratăm unii pe alţii.

Cuvântul cu care vom lucra în viitor este „relaţii”. Cum să le facem desăvârşite, adică frumoase, plăcute, împlinitoare, ca să ne simţim fericiţi în ele? Aceasta pretutindeni: în casele noastre, la locul nostru de muncă şi în orice grupare sau adunare de oameni şi oriunde oamenii au de a face unii cu alţii.

Acesta este scopul platformei noastre de internet.

Categorii