Sursa bunatatii si a iubirii

Fiindca noi ne bazam gandirea noastra pe invatatura Domnului Isus, vom cauta sa descoperim gandirea Lui cu privire la aceasta problema atat de importanta.

Am arătat că științele care se ocupă cu studiul omului (neurologia, antropologia, sociologia, etc.) au făcut recent descoperirea că omul este structurat pentru bunătate, compasiune, iertare, gratitudine, atitudini care produc substanțe care determină buna funcționare a persoanei și-i dau sentimentul de împlinire și de fericire.

Am văzut însă că oamenii de știință care au făcut aceste descoperiri sunt evoluționiști și consideră că bunătatea și celelalte atitudini pozitive sunt produsul omului însuși. Am văzut de asemenea că o mare parte din acesti cercetătări sunt înclinați spre budism, hinduism și alte sisteme de gândire orientale, grupate sub numele de ”New Age”. Ei propagă ideea că omul își poate dezvolta bunătatea, compasiunea și celelalte atutudini benefice funcționării împlinitoare a omului prin meditație și alte practici de tip oriental.

Ideea că bunătatea și iubirea sunt absolut necesare si vitale atât individului cât și societății este, așadar, un bun câștigat. Noi vom mai face incursiuni în lumea acestor cercetări științifice, pentru a întări convingera că este categoric în folosul omului să-și cultive aceste atitudini pozitive.

Dar ideea cea mai controversată de acum înainte va fi aceea a sursei bunătății și iubirii. Sunt ele inerente omului, adică originează ele în om, acesta urmând doar să le cultive, să de dezvolte, să le perfecționeze, sau ele își au izvorul în altă parte?

Fiindcă noi ne bazăm gândirea noastră pe învățătura Domnului Isus, vom căuta să descoperim gândirea Lui cu privire la această problemă atât de importantă.

Trebuie să pornim de la învățătura Lui de bază referitoare la existența a două împărății. În Matei 12:25-27, Isus este acuzat că scoate demonii cu ajutorul șefului demonilor. Isus atrage atenția oponenților Lui că acest lucru ar însemna că ”împărăția lui” ar fi divizată. Acesta este singurul loc unde Isus se referă direct la existența împărăției diavolului. Imediat El adaugă:”Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (v.28).

În Luca 16:16, Isus împarte istoria umană în două: prima parte a durat până la Ioan Botezătorul, iar a doua a început prin faptul că Isus a adus cu Sine aici pe pământ Împărăția lui Dumnezeu și cine o vede și își dă seama de valoarea ei, dă năvală și intră în ea. Prin urmare, Isus a inaugurat o nouă istorie în care este prezentă între oameni Împărăția lui Dumnezeu, ca o nouă realitate în care se poate intra și, desigur, în care se poate trăi. Isus arată în Luca 17:21 și faptul că Împărăția lui Dumnezeu este o realitate care este ”în lăuntrul vostru”.

Trebuie să mai amintim că Isus îi dă diavolului un nume nou, definitoriu, și anume ”cel rău.” În Ioan cap.8, ni se relatează că un grup de farisei au crezut în Isus, dar atunci când Isus le-a spus că acum ei trebuie să trăiască după învățăturile Lui, și numai trăind după aceste învățături vor ”cunoaște Adevărul” și Adevărul îi va face liberi. Ei au ripostat că n-au fost niciodată robii nimănui și s-au înfuriat că Isus a insinuat că ei ar fi robi. Ei s-au aprins, au devenit dușmănoși, ba chiar amenințători și, din modul lor de a discuta și din răutatea lor, Isus a văzut că ei aparțin diavolului. El le-a spus deschis și direct: ”Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți dorințele tatălui vostru. El a fost de la început ucigaș și nu stă în adevăr fiindcă în el nu este adevăr” (Ioan 8.44).

In furia lor, iudeii voiau să-L ucidă. Isus le-a atras atenția că uciderea originează în diavolul și că această formă de răutate le vine de la cel rău.

Tot astfel, când doi ucenici s-au înfuriat pe satul de samariteni care nu le dădea voie să rămână în satul lor peste noapte au cerut voie să coboare foc din cer și să ardă tot satul, Isus le-a atras atenția că gândul acela n-a originat în ei, ci le-a fost inspirat de duhul celui rău (Luca 9:55-56).

Este clar că pentru Domnul Isus sursa răului  și a pornirilor răutăcioase este în ”cel rău”.

Să ne reamintim că Dumnezeu l-a făcut pe om ”foarte bun”. Răutatea este un lucru străin naturii originare a omului. Dumnezeu l-a făcut pe om să funcționeze bine numai câtă vreme funcționează prin bunătate.

Sursa răutății este în diavolul. Sursa bunătății este în Dumnezeu. Aceasta înseamnă că problema fundamentală a omului este: Cu cine este cuplat? Vom urmări această problemă fascinantă în articolul următor.

Categorii